In Barladul de rahat, iarasi sedem pe uscat...

Daca sunteti barladeni, ati constatat, probabil, ca iar nu aveti apa la robinete. De acum obisnuit tratamentul si , culmea, repetat sfidator si innebunitor, de cate ori ploua. "Iar s-o fi spart vreo conducta!" , va spuneti, banuiesc, in gand ori cu voce tare. Daca as aveo o putere, l-as tine nespalat si insetat pe directorul de la Aquavas, pana l-ar lua domnu' Dracu... Dar nu am puteri paranormale, iar Dumnezeu nu poate decat sa ne dea ploaie, in speranta ca , la dusul natural, o bucata de sapun turcesc, de calitate proasta, ar ajuta sa dam jos rapanul de pe noi.
In aceste momente de seceta Aquavas-ista, nu pot sa nu ma gandesc la incasatoarea de la amintita societate( privata, cu sensul de cacatoare), care aproape imi sparge usa, de cate ori vine sfarsitul lunii. Pentru ca am lucrat in invatamant, am insistat, politicos, sa ma viziteze la inceputul lunii. Am constatat ca individa are creierul spalat, caci ea tot la sfarsit de luna apare. Intr-o zi, sotul meu, imbracat numai cu chilotii, ca era caldura mare, ma rog, ca omul in casa lui, i-a raspuns de dupa usa: "asteptati o clipa". A luat la propriu clipa si in secunda doi s-a napustit peste jumatatea vietii mele, bagandu-l in sperieti si surprinzandu-l cu pantalonii scurti, pe care tocmai voia sa ii traga pe el, in vine. Din spusepe "patitului", doamna nu s-a jenat, dar nici n-a ripostat la observatiile nervoase ale neimbracatului abonat al Aquavas, ci a intrebat candid: "Unde aveti o masa, sa va scriu chitanta". Asta perversa, nu SARITIPEEI care, dragutul, a injurat la locul potrivit, apostrofat de simpatica CONTEMPORANA.
Eu nu vorbesc cu incasatoarea de la Aquavas, ca era sa-mi violeze barbatul ziua in amiaza mare( hei, aproape i-a violat intimitatea, ce-ati crezut ca am scris!) chiar daca ea incearca sa ma opreasca pe strada si sa-mi aminteasca ca nu m-a gasit acasa la sfarsitul lunii!
Revenind la problema acestei zile, nu am o lingura de apa in casa. Vreau sa merg in vizita la o prietena si nu pot , pentru ca nu imi face placere sa ies din casa nespalata, macar pe fata si pe dinti. Si uite-asa, sila se adanceste, imi vine sa-mi fac pe loc bagajul si sa o tai in lume, acolo unde o fi durere, intristare si suspin, dar o fi si apa, trai civilizat si transporturi decente, sosele, parcuri adevarate, n-or fi tzantzari in roiuri mari, oamenii s-or simti liberi, or avea ce pune pe masa, intr-un cuvant, or avea dreptul la viata.