...decat daca aveti buzunarele plina. Sa nu va treaca prin minte, asa cum mi-a trecut mie, ca ati putea cumpara o jumatate de baton de salam, de exemplu. Si, in nici un caz sa nu pasiti cu acest gand, pragul magazinului BERLIN de pe fosta str. STERIAN DUMBRAVA. Va veti lovi de acreala vanzatoarei, care va va instiinta ca, fara minimum 70 de mii de lei vechi, nu puteti pleca acasa cu bucata ravnita de "mezel", caci nu puteti achizitiona decat intregul baton. Asta mi s-a intamplat mie astazi. Am intrebat-o pe vanzatoarea cea antipatica de ce nu pot cumpara cat poftesc din batonul de salam. Am aflat cu stupoare ca patroana le pune pe ele, vanzatoarele, sa cumpere ce ramane, in cazul in care fraierul de cumparator si-ar exprima dorinta de a cumpara cateva sute de grame de preparat din carne. Ma intreb daca patroana de la BERLIN stie ca in tarile civilizate, din randul carora nu facem inca parte, precum se vede, poti cumpara fie si 2 feliute da sama, daca asa doresti. Cu atat mai mult cu cat criza ne sufoca, doamna patroana care, presupun, are un trai indestulat, ar trebui sa isi serveasca clientii neuitand de vechiul slogan, de care fac uz si acum adevaratii comercianti "Clientul nostru, stapanul nostru". Vinovati suntem si noi, cumparatorii. E foarte adevarat! Acceptam bataia de joc si la piata, cand fie si la un kg de legume ori fructe te pomenesti furat la cantar ori descoperi acasa ca ai cumparat si gunoi, nu numai marfa buna, si in alte magazine, cand acceptam tonul nesimtit al aluia de la tejghea, ma rog, pretutindeni unde se presteaza, chipurile, servicii pentru populatie.
Stiu ca doamna patroana de la BERLIN NU CITESTE ACEST BLOG, dar imi fac datoria de cetatean al amaratei noatre localitati, sa va avertizez, sa va implor sa luati atitudine. Mi-e sila cand vad cum se fac banii in tara asta: cu nesimtire, bagand mana in buzunarul celui mai sarac. RUSINEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!!!!
marți, 7 iulie 2009
miercuri, 1 iulie 2009
Mentiune speciala pentru Vilo
Evident, am glumit cu "tunsul" dar recunosc aciditatea, nervul, dorinta de a riposta specifica generatiei tale. Si nu o condamn. In fond, trebuie sa existe oarecare diferenta intre diferite varste. Nu te cunosc, e adevarat, dar mi-am permis sa vorbesc, pardon, scriu, ca unui prieten, pentru ca eu ii consider prieteni pe toti cei care imi viziteaza blogul. Si nu s-ar putea altfel, cand acest blog da posibilitate sufletului meu sa se deschida in fata voastra, niste staini. Asta nu poti face decat in fata prietenilor tai.Voi avea grija cum ma adresez tie, in cazul in care o voi mai face. Multa bafta in continuare!
Gandind la Vilo si la generatia sa
Dragul meu prieten,
S-au scurs multi ani de cand am sustinul examenul de bacalaureat. Cu toate acestea, amintirea lui nu se va sterge vreodata, pentru ca:
-desi se intampla in 1987, desi credeam ca e primul examen serios din viata mea, care avea sa imi aduca o oarecare maturitate, BAC-ul acela m-a dezamagit profund. Am inteles ca in viata nu esti mai bun daca esti mai bun ci esti mai bun daca stii sa te strecori mai bine;
-prima proba, evident scrisa, a foat cea de limba si literatura romana. N-am sa-l uit pe colegul Visan de la clasa paralela, un individ bine cladit, nascut pe meleaguri apropiate Barladului, cum mi-a aratat, inainte de incepere, cat de "dotat" era. Daca te gandesti la prostii, jur sa te tund 0 cand si daca va fi sa ne cunoastem. Visan era "dotat" in sensul ca era plin ochi de fituici: avea biletele scrise marunt de mana in cracii pantalonilor, in sosete, in pantofi, in buzunare, in manecile hainei... M-am speriat atat de tare, incat cu greu mi-am revenit la cateva minute de la inceperea probei. M-am temult pentru onoarea lui Visan, in cazul in care vreun profesor-supraveghetor vigilent i-ar fi descoperit sursele multiple de inspiratie. Spre norocul lui, Visan n-a fost prins si acum e inginer agronom, desi nu cred ca in aceste vremuri ii mai foloseste la ceva;
-a doua proba, cea la biologie, a facut sa se rupa o prietenie care dura, credeam eu, de patru ani. Buna mea prietena, care fusese aranjata pe randul de la fereastra, langa un calorifer, mi-a cerut, pe la jumatatea primei ore, sa ii trimit ceva, orice, scris pe o ciorna. Evident ca n-am avut cum face asta, caci eu stateam pe randul de la usa. La un moment dat, cand am privit ingrijorata spre ea sa vad daca si-a amintit ceva, am surprins un tablou de neuitat. Prietena mea bagase manualul de genetica intre elementii caloriferului si scria de zor. Nota mea a fost putin mai mica decat a ei . Inutil sa-ti spun ca , la afisarea rezultatelor, mama fetei mi-a trantit un "noua ne-a ajutat Dumnezeu". Al cui Dumnezeu, imi venea sa o intreb. Al hotilor? Prietenia noastra se incheiase!
-la a treia proba, la chimie adica, toti cei repartizati in clasa in care ma aflam erau ingroziti, caci aflasera ca ne va asista profesorul X, al carui renume ii inspaimanta pe toti elevii liceului. Profesorul avea obiceiul sa ma sicaneze asa, nevinovat, ceea ce a facut si atunci. Cu posteriorul proptit pe banca din fata mea, a stat 3 ceasuri si m-a tot pisat la cap. Nu mi-ar fi trecut, la acea vreme, prin minte , sa-l reclam. Ghinionul meu a fost norocul celorlalti, care plimbau biletelele de la unul la altul, nestingheriti.
Ti-am scris toate acestea pentru ca am inteles ca te afli in BAC. Ai viata toata in fata si , probabil, inca mai crezi, in strafundul sufletului tau, ca lumea e buna, ca cei destepti au parte pentru ca au carte si cate si mai cate. Draga prietene, de la generatia ta pana la generatia mea, in tara asta nu s-au schimbat lucrurile decat aparent. Si acum, ca si atunci, gasesti elevi care copiaza si care iau note mai mari decat cei care muncesc, si acum exista profesori plictisiti sau preocupati de altceva decat de munca pe care ar trebui sa o faca, nici acum viitorul nu e sigur pentru un om numai pentru ca e mai bun decat altii. Iti doresc multa bafta, la examen, dar mai ales in viata!
S-au scurs multi ani de cand am sustinul examenul de bacalaureat. Cu toate acestea, amintirea lui nu se va sterge vreodata, pentru ca:
-desi se intampla in 1987, desi credeam ca e primul examen serios din viata mea, care avea sa imi aduca o oarecare maturitate, BAC-ul acela m-a dezamagit profund. Am inteles ca in viata nu esti mai bun daca esti mai bun ci esti mai bun daca stii sa te strecori mai bine;
-prima proba, evident scrisa, a foat cea de limba si literatura romana. N-am sa-l uit pe colegul Visan de la clasa paralela, un individ bine cladit, nascut pe meleaguri apropiate Barladului, cum mi-a aratat, inainte de incepere, cat de "dotat" era. Daca te gandesti la prostii, jur sa te tund 0 cand si daca va fi sa ne cunoastem. Visan era "dotat" in sensul ca era plin ochi de fituici: avea biletele scrise marunt de mana in cracii pantalonilor, in sosete, in pantofi, in buzunare, in manecile hainei... M-am speriat atat de tare, incat cu greu mi-am revenit la cateva minute de la inceperea probei. M-am temult pentru onoarea lui Visan, in cazul in care vreun profesor-supraveghetor vigilent i-ar fi descoperit sursele multiple de inspiratie. Spre norocul lui, Visan n-a fost prins si acum e inginer agronom, desi nu cred ca in aceste vremuri ii mai foloseste la ceva;
-a doua proba, cea la biologie, a facut sa se rupa o prietenie care dura, credeam eu, de patru ani. Buna mea prietena, care fusese aranjata pe randul de la fereastra, langa un calorifer, mi-a cerut, pe la jumatatea primei ore, sa ii trimit ceva, orice, scris pe o ciorna. Evident ca n-am avut cum face asta, caci eu stateam pe randul de la usa. La un moment dat, cand am privit ingrijorata spre ea sa vad daca si-a amintit ceva, am surprins un tablou de neuitat. Prietena mea bagase manualul de genetica intre elementii caloriferului si scria de zor. Nota mea a fost putin mai mica decat a ei . Inutil sa-ti spun ca , la afisarea rezultatelor, mama fetei mi-a trantit un "noua ne-a ajutat Dumnezeu". Al cui Dumnezeu, imi venea sa o intreb. Al hotilor? Prietenia noastra se incheiase!
-la a treia proba, la chimie adica, toti cei repartizati in clasa in care ma aflam erau ingroziti, caci aflasera ca ne va asista profesorul X, al carui renume ii inspaimanta pe toti elevii liceului. Profesorul avea obiceiul sa ma sicaneze asa, nevinovat, ceea ce a facut si atunci. Cu posteriorul proptit pe banca din fata mea, a stat 3 ceasuri si m-a tot pisat la cap. Nu mi-ar fi trecut, la acea vreme, prin minte , sa-l reclam. Ghinionul meu a fost norocul celorlalti, care plimbau biletelele de la unul la altul, nestingheriti.
Ti-am scris toate acestea pentru ca am inteles ca te afli in BAC. Ai viata toata in fata si , probabil, inca mai crezi, in strafundul sufletului tau, ca lumea e buna, ca cei destepti au parte pentru ca au carte si cate si mai cate. Draga prietene, de la generatia ta pana la generatia mea, in tara asta nu s-au schimbat lucrurile decat aparent. Si acum, ca si atunci, gasesti elevi care copiaza si care iau note mai mari decat cei care muncesc, si acum exista profesori plictisiti sau preocupati de altceva decat de munca pe care ar trebui sa o faca, nici acum viitorul nu e sigur pentru un om numai pentru ca e mai bun decat altii. Iti doresc multa bafta, la examen, dar mai ales in viata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)