Nu intrati sa faceti cumparaturi din magazinele BERLIN din Barlad decat daca...

...decat daca aveti buzunarele plina. Sa nu va treaca prin minte, asa cum mi-a trecut mie, ca ati putea cumpara o jumatate de baton de salam, de exemplu. Si, in nici un caz sa nu pasiti cu acest gand, pragul magazinului BERLIN de pe fosta str. STERIAN DUMBRAVA. Va veti lovi de acreala vanzatoarei, care va va instiinta ca, fara minimum 70 de mii de lei vechi, nu puteti pleca acasa cu bucata ravnita de "mezel", caci nu puteti achizitiona decat intregul baton. Asta mi s-a intamplat mie astazi. Am intrebat-o pe vanzatoarea cea antipatica de ce nu pot cumpara cat poftesc din batonul de salam. Am aflat cu stupoare ca patroana le pune pe ele, vanzatoarele, sa cumpere ce ramane, in cazul in care fraierul de cumparator si-ar exprima dorinta de a cumpara cateva sute de grame de preparat din carne. Ma intreb daca patroana de la BERLIN stie ca in tarile civilizate, din randul carora nu facem inca parte, precum se vede, poti cumpara fie si 2 feliute da sama, daca asa doresti. Cu atat mai mult cu cat criza ne sufoca, doamna patroana care, presupun, are un trai indestulat, ar trebui sa isi serveasca clientii neuitand de vechiul slogan, de care fac uz si acum adevaratii comercianti "Clientul nostru, stapanul nostru". Vinovati suntem si noi, cumparatorii. E foarte adevarat! Acceptam bataia de joc si la piata, cand fie si la un kg de legume ori fructe te pomenesti furat la cantar ori descoperi acasa ca ai cumparat si gunoi, nu numai marfa buna, si in alte magazine, cand acceptam tonul nesimtit al aluia de la tejghea, ma rog, pretutindeni unde se presteaza, chipurile, servicii pentru populatie.
Stiu ca doamna patroana de la BERLIN NU CITESTE ACEST BLOG, dar imi fac datoria de cetatean al amaratei noatre localitati, sa va avertizez, sa va implor sa luati atitudine. Mi-e sila cand vad cum se fac banii in tara asta: cu nesimtire, bagand mana in buzunarul celui mai sarac. RUSINEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Mentiune speciala pentru Vilo

Evident, am glumit cu "tunsul" dar recunosc aciditatea, nervul, dorinta de a riposta specifica generatiei tale. Si nu o condamn. In fond, trebuie sa existe oarecare diferenta intre diferite varste. Nu te cunosc, e adevarat, dar mi-am permis sa vorbesc, pardon, scriu, ca unui prieten, pentru ca eu ii consider prieteni pe toti cei care imi viziteaza blogul. Si nu s-ar putea altfel, cand acest blog da posibilitate sufletului meu sa se deschida in fata voastra, niste staini. Asta nu poti face decat in fata prietenilor tai.Voi avea grija cum ma adresez tie, in cazul in care o voi mai face. Multa bafta in continuare!

Gandind la Vilo si la generatia sa

Dragul meu prieten,
S-au scurs multi ani de cand am sustinul examenul de bacalaureat. Cu toate acestea, amintirea lui nu se va sterge vreodata, pentru ca:
-desi se intampla in 1987, desi credeam ca e primul examen serios din viata mea, care avea sa imi aduca o oarecare maturitate, BAC-ul acela m-a dezamagit profund. Am inteles ca in viata nu esti mai bun daca esti mai bun ci esti mai bun daca stii sa te strecori mai bine;
-prima proba, evident scrisa, a foat cea de limba si literatura romana. N-am sa-l uit pe colegul Visan de la clasa paralela, un individ bine cladit, nascut pe meleaguri apropiate Barladului, cum mi-a aratat, inainte de incepere, cat de "dotat" era. Daca te gandesti la prostii, jur sa te tund 0 cand si daca va fi sa ne cunoastem. Visan era "dotat" in sensul ca era plin ochi de fituici: avea biletele scrise marunt de mana in cracii pantalonilor, in sosete, in pantofi, in buzunare, in manecile hainei... M-am speriat atat de tare, incat cu greu mi-am revenit la cateva minute de la inceperea probei. M-am temult pentru onoarea lui Visan, in cazul in care vreun profesor-supraveghetor vigilent i-ar fi descoperit sursele multiple de inspiratie. Spre norocul lui, Visan n-a fost prins si acum e inginer agronom, desi nu cred ca in aceste vremuri ii mai foloseste la ceva;
-a doua proba, cea la biologie, a facut sa se rupa o prietenie care dura, credeam eu, de patru ani. Buna mea prietena, care fusese aranjata pe randul de la fereastra, langa un calorifer, mi-a cerut, pe la jumatatea primei ore, sa ii trimit ceva, orice, scris pe o ciorna. Evident ca n-am avut cum face asta, caci eu stateam pe randul de la usa. La un moment dat, cand am privit ingrijorata spre ea sa vad daca si-a amintit ceva, am surprins un tablou de neuitat. Prietena mea bagase manualul de genetica intre elementii caloriferului si scria de zor. Nota mea a fost putin mai mica decat a ei . Inutil sa-ti spun ca , la afisarea rezultatelor, mama fetei mi-a trantit un "noua ne-a ajutat Dumnezeu". Al cui Dumnezeu, imi venea sa o intreb. Al hotilor? Prietenia noastra se incheiase!
-la a treia proba, la chimie adica, toti cei repartizati in clasa in care ma aflam erau ingroziti, caci aflasera ca ne va asista profesorul X, al carui renume ii inspaimanta pe toti elevii liceului. Profesorul avea obiceiul sa ma sicaneze asa, nevinovat, ceea ce a facut si atunci. Cu posteriorul proptit pe banca din fata mea, a stat 3 ceasuri si m-a tot pisat la cap. Nu mi-ar fi trecut, la acea vreme, prin minte , sa-l reclam. Ghinionul meu a fost norocul celorlalti, care plimbau biletelele de la unul la altul, nestingheriti.
Ti-am scris toate acestea pentru ca am inteles ca te afli in BAC. Ai viata toata in fata si , probabil, inca mai crezi, in strafundul sufletului tau, ca lumea e buna, ca cei destepti au parte pentru ca au carte si cate si mai cate. Draga prietene, de la generatia ta pana la generatia mea, in tara asta nu s-au schimbat lucrurile decat aparent. Si acum, ca si atunci, gasesti elevi care copiaza si care iau note mai mari decat cei care muncesc, si acum exista profesori plictisiti sau preocupati de altceva decat de munca pe care ar trebui sa o faca, nici acum viitorul nu e sigur pentru un om numai pentru ca e mai bun decat altii. Iti doresc multa bafta, la examen, dar mai ales in viata!

Pana unde poate merge pupincurismul!

Daca tot v-am dezvaluit faptul ca sunt barladeanca, hai sa va povestesc una tare de tot, care va va dovedi cata minciuna pluteste in aer in urbea asta si pana unde merge pupincurismul.
Barladul are un site, dragut, credeam eu odata si util, in masura in care, speram eu in acea vreme, poti, printre altele, sa iti exprimi cinstit ci corect opiniile la rubrica "forum". Ca era total eronat ceea ce credeam eu si ca site-ul se vrea a fi doar o interminabila si penibila oda dedicata conducerii PSD-iste a orasului, paron, municipiului, aveam sa ma conving intr-o zi. Ziua in care m-a pus sfantul sa scriu acolo, adicatelea pe forum, ceva adevarat dar neplacut primarului Constantin Constantinescu a fost si ziua din care accesul meu pe forum a fost interzica de pe calculatorul meu. Precizez ca nu am injurat, am fost politicoasa si obiectiva. Concluzia clara, desprinsa din acest episod, a fost ca pupincuristii care administreaza site-ul au primit sarcini precise, "Barlad online"fiind locul virtual de lins blidele conducerii actuale a localitatii, unde adevarul este doar cel acceptat de gasca de lupi deghizati in oi, care au pacalit fara rusine cetateanul naiv.
Daca sunteti barladeni si aveti vreo nemultumire, sa nu faceti greseala de a va exprima in scris pe forum la http://www.barladonline.ro/. Cautati alt loc unde sa va puteti striga nemultumirile. Datorita prietenei mele, eu am acum blogul meu, unde pot comenta toate aspectele neplacute unora sau altora.
Cum ar fi, de exemplu, faptul ca, desi e criza, desi din acest motiv in Barlad nu s-au mai facut acele anemice "stropituri"in contra tzantzarilor( care ne-au potopit), exista disponibilitate pentru organizarea "Festivalului berii", manifestare ce n-are nimic in comun cu orasul si nu are decat rolul de a-i satisface pe betivii care gasesc orice motiv bun pentru a-si pisha si ultimii bani din buzunar. Sarbatoarea asta va scoate din casa curiosii, se vor organiza si spectacole in care vor putea fi vizionati artistii autohtoni cu eternul lor repertoriu sau artisti de prin alte zari, a caror prestatie va fi rasplatita financiar de conducerea localitatii. Si asta acum, cand toata lumea strange cureaua, pentru ca e criza!
La manifestare va exista si momentul dedicat presei, caci si ziaristii trebuie cumparati in vreun fel. Primarul le va oferi gratuit celor care ar trebui sa relateze obiectiv ceea ce se petrece, mai ales pe bani publici, inclusiv administratorului site-ului Barlad online, mici si bere. De obicei, momentul este cu nerabdare asteptat de presa, dupa care ei, marii jurnalisti vor relata intamplarile intr-o lumina jenant de pozitiva, platindu-si astfel chifla, cei 2 mici in sange si tapul de bere rasuflata. Daca nu ma credeti, urmariti, rogu-va, presa acelor zile si site-ul orasului.
Veti intalni gretoase sabloane ca"manifestarea a fost un succes, insusi primarul Constantinescu petrecand alaturi de oamenii de rand".Doamne, cat penibil!
Si daca tot nu m-am lasat cumparata pe vremea cat am mancat o amara paine de jurnalist barladean, acum, ca am iesit din randul scriingiilor ori vorbangiilor de acest fel, va voi scrie eu ce se va petrece, parol pe onoare, cat mai obiectiv cu putinta.
Administratorului site-ului barlad online nu pot decat sa-i transmit dezgustul meu pentru modul rusinos in care pupa "piata independenteï"doar pentru a manca si el o paine. RUSINEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE

Socuri, socuri, socuri!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

M-am trezit din somn acum cateva minute, ora 1.40, si asta nu pentru ca mi-ar fi fost sete ori foame( stim ce daunatoare e ingurgitarea unei infime, macar, bucati de oricare hrana la o asemenea ora), ci pentru ca s-a pornit pe urlat o alarma de la o banca (nu din lemn, ci cu bani) din vecinatatea blocului (nu blogului) meu. In seara trecuta, adica pe la ora 23, s-a intamplat acelasi fapt e-ner-vant: mi-a urlat in timpane si in creier alarma asta imposibila.
Motivul, in ambele cazuri: socul de curent( electric), de parca nu am parte de fel de fel de alte socuri in fiecare zi a vietii mele de romanca inca "verde". Cred ca Electrica a devenit geloasa pe Aquavas... Cum, numai ea( societatea) sa aiba parte de potop de injuraturi? Ei bine, fir-ati ai naibii de idioti cu salarii uriase de la Electrica, care mi-ati busit deja cateva "electrocasnice", ce, vreti si voi sa contribuiti la lasarea-mi cu curul( pardon, posteriorul) gol? Frigiderul deja face figuri si n-am bani sa-mi mai cumpar altul, plus ca tin la el ca e cadou de la soacra-mea! Mi-e somn de pic, alarma tiuie in draci, semn ca aia de ar trebui sa o opreasca dorm, cainii latra( "purtam" si caini in apartament, de cand bantuie pe la usi fel de fel de persoane dubioase), sotul meu s-a trezit din somn si el , si maine merge la supraveghere, la BAC! Doamne, ce viata minunata am! Cu toate acestea, nu mai zic ca imi doresc sa locuiesc in padure, ca am aflat ca nu e bine sa te joci cu vorbele. Am mai zis eu chestia asta si am nimerit in toamna un loc de munca, de am circulat pe jos, kilometri intregi, intre niste sate, specific romanesti, prin pustie! Mai bine zic ca as pleca in alta tara, sa nu mor inainte de a avea parte de pace, de o viata normala, de implinirea modestelor si omenestilor mele dorinte precum: sa dorm cand vreau, sa ma spal cand vreau, sa pot trage apa la WC cand vreau si cand trebuie, sa ma plimb cand vreau si sa intalnesc tampiti numai cand vreau si daca vreau, desi nu cred ca as vrea. S-a oprit alarma. Sper ca pana dimineta, macar, sa nu mai am parte de tiuitoare la urechi. Sa ai o noapte buna, popor roman!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

In Barladul de rahat, iarasi sedem pe uscat...

Daca sunteti barladeni, ati constatat, probabil, ca iar nu aveti apa la robinete. De acum obisnuit tratamentul si , culmea, repetat sfidator si innebunitor, de cate ori ploua. "Iar s-o fi spart vreo conducta!" , va spuneti, banuiesc, in gand ori cu voce tare. Daca as aveo o putere, l-as tine nespalat si insetat pe directorul de la Aquavas, pana l-ar lua domnu' Dracu... Dar nu am puteri paranormale, iar Dumnezeu nu poate decat sa ne dea ploaie, in speranta ca , la dusul natural, o bucata de sapun turcesc, de calitate proasta, ar ajuta sa dam jos rapanul de pe noi.
In aceste momente de seceta Aquavas-ista, nu pot sa nu ma gandesc la incasatoarea de la amintita societate( privata, cu sensul de cacatoare), care aproape imi sparge usa, de cate ori vine sfarsitul lunii. Pentru ca am lucrat in invatamant, am insistat, politicos, sa ma viziteze la inceputul lunii. Am constatat ca individa are creierul spalat, caci ea tot la sfarsit de luna apare. Intr-o zi, sotul meu, imbracat numai cu chilotii, ca era caldura mare, ma rog, ca omul in casa lui, i-a raspuns de dupa usa: "asteptati o clipa". A luat la propriu clipa si in secunda doi s-a napustit peste jumatatea vietii mele, bagandu-l in sperieti si surprinzandu-l cu pantalonii scurti, pe care tocmai voia sa ii traga pe el, in vine. Din spusepe "patitului", doamna nu s-a jenat, dar nici n-a ripostat la observatiile nervoase ale neimbracatului abonat al Aquavas, ci a intrebat candid: "Unde aveti o masa, sa va scriu chitanta". Asta perversa, nu SARITIPEEI care, dragutul, a injurat la locul potrivit, apostrofat de simpatica CONTEMPORANA.
Eu nu vorbesc cu incasatoarea de la Aquavas, ca era sa-mi violeze barbatul ziua in amiaza mare( hei, aproape i-a violat intimitatea, ce-ati crezut ca am scris!) chiar daca ea incearca sa ma opreasca pe strada si sa-mi aminteasca ca nu m-a gasit acasa la sfarsitul lunii!
Revenind la problema acestei zile, nu am o lingura de apa in casa. Vreau sa merg in vizita la o prietena si nu pot , pentru ca nu imi face placere sa ies din casa nespalata, macar pe fata si pe dinti. Si uite-asa, sila se adanceste, imi vine sa-mi fac pe loc bagajul si sa o tai in lume, acolo unde o fi durere, intristare si suspin, dar o fi si apa, trai civilizat si transporturi decente, sosele, parcuri adevarate, n-or fi tzantzari in roiuri mari, oamenii s-or simti liberi, or avea ce pune pe masa, intr-un cuvant, or avea dreptul la viata.

LOC PENTRU INJURAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Data fiind starea de sila pe care o am traind zi de zi intr-o tara transformata asa cum nu mi-am imaginat vreodata, va invit pe voi, prieteni, conationali care aveti aceleasi sentimente, sa injurati aici, in loc de comentarii, pe cine doriti voi, incepand cu pietarul care va fura efectiv din buzunar si terminand cu presedintele tarii, Bashinescul care promitea acum cativa ani "SA TRAITI BINEEEEEEEEEEEEEEEEE"! Insist sa injurati, spre a va usura constiinta, spre a va cruta neuronii de stres suplimentar si pentru a fi solidari macar in ceea ce priveste strigarea nemultumirilor noastre. Va asigur ca, de data aceasta, injuraturile nu vor fi sanctionate, criticate, nimeni nu va va considera prost educati, caci acei care ar avea de comentat in acest sens nu pot fi decat veritabili NIMENI! Astept cu interes exprimarea in scris a dispretului , a dezgustului vostru.
Si, daca tot am decis sa deschid aceasta rubrica de blog, voi fi prima care ma voi pune pe injurat si blestemat. Primul vizat-evident, presedintele Bashinescu:

Te blestem pe tine, presedinte de tara
ca fiica-ti cea mica, cum e (proasta) sa-ti para,
Sa-ti sara in ochi, fara mila, chiar BOC-ul,
Sa-ti fie golit tot mereu polobocul...